Statiunea balneoclimaterica Geoagiu este cunoscuta inca din timpul romanilor.
Pasiunea sportiva, ca si curatenia corporala la romani, au adus dupa sine in toate epocile de existenta a acestora, constituirea, amenajarea si folosirea pe scara larga a instalatiilor balneare de toate categoriile si proportiile, incepand cu cele ale locuintelor particulare, a bailor publice, construite, mai ales in centrele urbane (cum ar fi de pilda in Dacia, la Ulpia Traiana sau Apulum ), dar si in localitati rurale (de pilda la Micia), ca si baile cu ape termale tamaduitoare, folosite in scop curativ, in restabilirea sanatatii si alinarea suferintelor. In asemenea conditii, este de sine inteles sa avem pe teritoriul Daciei romane o serie de dovezi materiale, care sa confirme prezenta unor bai familiale de camera, nelipsitele bai din castrele militare pentru garnizoanele respective si sa sesizam captarea si amenajarea izvoarelor naturale termale din cuprinsul provinciei in statiuni publice balneare. Statiunea balneara cea mai importanta, mai bine organizata si, ca urmare, mai frecventata de romani de pe teritoriul actual al Hunedoarei, a fost si a ramas pana in prezent, cea de la Geoagiu-Bai, antica Germisara. Denumirea statiunii e mostenita de la daci si mentinuta apoi, sub aceeasi forma, si de romani.

              Daca marturiile materiale sigure ne conduc cu cel putin doua mii de ani in urma, vestigiile arheologice aflate in imprejurimile Geoagiului ne indeamna sa consideram ca apele termale ce tasnesc aici, din adancuri, din departate epoci geologice au avut ca precursori ai dacilor si romanilor.
Datele stiintifice cele mai bogate privitoare la existenta unei asezari la hotarul actualei localitati Geoagiu si invecinatul Cigmau, care in antichitate ingloba in sine si asezarea balneara, le avem in special din perioada romana a Daciei.
Invatati, istorici si filozofi sunt de acord cu originea traco-dacica a acestei denumiri topice, formata prin asocierea a doua cuvinte: germi (cald), sara (apa).
Sub stapanire romana, baile cu izvoare calde, ca cele de la Germisara (Geoagiu-Bai) erau mult cercetate, si prevazute cu instalatii adecvate, cu sanctuare unde se venerau anumite zeitati protectoare ale acestor ape tamaduitoare.
Urmele arheologice descoperite in localitate, ca si in imprejurimi, arata existenta societatii omenesti in aceste locuri din timpuri stravechi. Chiar in actuala vatra a localitatii a fost descoperit intamplator un tezaur de monede dacice, databile la sfarsitul secolului al II-lea i.e.n.
Un moment de referinta in istoria culturii il reprezinta aparitia celei dintai tiparituri romanesti de pe meleagurile Hunedoarei – Palia de la Orastie ( 1581-1582 ) – prima incercare de traducere a Vechiului Testament in limba nationala. Acest monument de limba si literatura veche, scos la lumina la 14 iulie 1582, in cetatea Orastiei, de mesterii tipografi Serban, fiul lui Coresi, si de Marien diacul, este unic in cadrul tipariturilor din secolul XVI, prezentand particularitati lingvistice nemaiintalnite in alte texte. Pentru prima data numele nostru etnic se pronunta, in introducerea Paliei, „roman” si nu „rumin”, ceea ce a reprezentat un gest patriotic profund, o afirmare, prin intermediul limbii, a originii latine a acestui popor.
Un loc distinct il ocupa publicatiile periodice romanesti purtatoare ale aspiratiilor nationale ale populatiei hunedorene. Orastia se dovedeste a fi un centru deosebit de activ pe acest taram. Aici apare „Revista Orastiei” ( 1895-1899 ), cea dintai gazeta romaneasca din partile Hunedoarei, printre colaboratori numarandu-se George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, St. O. Iosif, Ilarie Chendi.
Alte publicatii periodice care apar la Orastie sunt „Bunul econom” ( 1899-1908 ), care se muta la 18 decembrie 1907 la Deva, „Activitatea” ( 1901-1905 ), „Libertatea”, ce a aparut cu mici intermitente, intre 1902 si 1941, „Tovarasia” ( 1905-1911 ), continuata de „Plugarul luminat” ( 1919-1927 ), apoi „Foaia interesanta” ( 1905-1933 ), „Bobirnacii” ( 1910-1914 ), „Convorbiri stiintifice” ( 1917-1922/1933 ).
O publicatie de rasunet a fost revista literara „Cosinzeana”, care, dupa „Luceafarul”, a avut o larga raspandire in Transilvania. Aparuta la Orastie intre 15 octombrie 1911 si 7 februarie 1915, reluata apoi, din 1922, la Cluj, revista a fost condusa de Sebastian Bornemisa, avandu-i colaboratori prestigiosi pe Liviu Rebreanu, Ion Agarbiceanu, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu.
Tinutul Orastiei cuprinde sate de pe Valea Geoagiului si Valea Gradistei, arta populara atingand o mare maiestrie si rafinament, in special prin mestesugul cojocaritului. Costumele populare ( Martinesti, Geoagiu, Turdas ) se remarca prin cromatica sobra, alb - negru avand similitudini cu cele din Marginimea Sibiului. Sunt renumite de asemenea, tesaturile de casa din canepa si bumbac lucrate la Beriu, Orastioara, Geoagiu, precum si ciopliturile in lemn de la Castau. Dansul frecvent in zona este „caluserul”, cu o traditie seculara pe aceste locuri. „Obiceiul caluserilor” cunoaste cea mai larga arie de raspandire. Se desfasoara, de asemenea, in perioada de iarna. „Caluserii” se deosebeste de colindul laic cu duba prin faptul ca accentul cade pe joc, care este insotit de strigaturi. Se desfasoara tot pe la casele gospodarilor, care se intrec in a-i cinsti cum se cuvine pe colindatori. Obiceiul se intalneste in tinutul Orastiei, pe Campul Painii, precum si la Bosorod, Grid, pe Valea Streiului, in zona Bradului si pe Valea Muresului inferior.

COORDONATE ALE SPIRITUALITATII HUNEDORENE
Nicolae Olahus ( 1493-1568 ) a fost primul umanist de origine romana. A trait la Orastie in perioada in care tatal sau, Stefan Olahus, era jude in acest oras. Dintre scrierile sale retinem: „Hungaria”, prima opera cu caracter istorico-etnografic a unui roman, in care demonstreaza unitatea de neam, de origine si de limba a romanilor din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, precum si „Chronicon”.
Ion Budai-Deleanu ( 1763-1820 ), nascut la Cigmau, langa Geoagiu, este unul dintre corifeii Scolii Ardelene, inscriindu-se in galeria marilor nostri carturari iluministi. A scris lucrari de lingvistica ( „Temeiurile gramaticii romanesti”, „Teoria ortografiei romanesti cu slove latinesti” ), de lexicografie ( „Lexicon romano-nemtesc si nemtesc-roman” ), istorice. Si-a castigat notorietatea prin epopeea „Tiganiada”.
Dintre oamenii de stiinta si cultura originari din judetul Hunedoara care s-au afirmat in ultimele decenii, amintim pe savantul si medicul chirurg Cornel Carpinisan (1904-1970 ), nascut la Orastie.